Urmează să străbați un tunel
în care întunericul este suveran.
Pumnalele singurătății ascuțite
ca o lamă tăioasă, produc doar panică.
Rupt de teamă și îndoială,
pășești agitat și timid ca o furnică.

Þipătul venit din abisul inimii,
ce caută să intre neinvitat
acolo unde bucuria este sfârșită,
stă pe gânduri și meditează.
Știi doar unde începe acest tunel,
dar oare unde-i capătul? ești în derută?

Totul este fără culoare, clipele se scurg
mai iute decăt circulă racheta.
Este un tunel în care timpul
stă pe loc și râde ca un handicapat.
În viața asta, măcar ai încercat
să-ți depășășești durerea, să-ți ridici ștacheta.