democrația stresului

ce să fie, Doamne?
când nu poți să taci altfel taci pe silabe, Bedranos …
aș vrea să DA mai peste margini
totul izbucnește în flăcări…
ai ajuns și aici, Nenumito?
(făptură de aer făptură de vânt)
meterezele de iarbă vin aproape uneori
sub steaua aceea albesc de mirare copiii
dacă ar fi să vorbesc despre tine
aici nu mai este nimic de aflat
înlăuntrul cuvintelor ploaia de meteori nu ucide
de șapte ori mi-ai adus Cuvântul pe tavă
altfel te văd?
când am venit, când cu adevărat am venit
(praful are memorie)
chemându-te rămân totdeauna în lăuntrul mirajului
dimensiune a lumii, mă subțiez dimineața
bazaltul se clădește în coloane de purpură
la o adică tu spui și ea cere
fără pânze corabia din lemn de cireș
crește praful pe democrația stresului
să nu mă aștepți – mă despart mult mai greu
pe umbra fiordului totul e neted
paradox la sfârșit de mileniu
alunecând ca nisipul printre buzele mele
m-a oprit cerșetoarea din dreptul Mitropoliei
vagabond în Septentrion
precum o creștere a luminii pe o imaginară spirală
de parcă n-ar mai fi de visat nici un pom
dimineața tulbur străzile

să nu ai unde te mai ascunde
nenumito, ai socotit vreodată?
sunt un alergător notoriu
nenumito, scările de praf
să-ți spui - în septembrie când m-am născut
lasă tăcerii calmului val
deschide-te, Sesame!
se pare c-am ajuns prea târziu
și mai ales ochiul deschizându-se
este ușor să amesteci culorile

sezonul la iepuri începe de miercuri
pe umbra fiordului crește zăpada
printre altele împovărâtoare
inventând obiectele într-o noapte de ianuarie
concluzie de septembrie 14
(își numără stelele)
ca și cum ai privi din afară un timp revolut
nenumito, mon amour, fost-am eu odată dur
m-au suspendat mocofanii

odată cu echinocțiul te vei întoarce
în poarta liniștii noastre
nu-mi aminti nimic în seara asta
lacrima ta, nenumito

mă duc aiurea la păscut spre o provincie barbară
“am să rup neaua-adormirii cu o lacrimă de vânt”
depărtarea îți învie haină albă
îți las absența monitorizată de alții
să nu te sperii - întrebările mele sunt blânde
la urma urmei conform ordinii de zi aprobate
dorit sunt de tine ca iarna de alb
peste zi nu se întâmplă nimic
ciudată și lacrima asta
doar oglinzile mai păstrează
și vrei să spui că am venit pe lume
păsări se zbat în margini acolo
vino din muguri
te bănuiam, nenumito
în febra musculară a mâinilor mele stă veșnicia
să mergem, bătrânul meu orb
EL plutește pe ape
florăreasa de la etajul VII se mută la 5 camere duplex prin Agenție
vrei sau nu, am credința că există multe
EL nu frunzărește scările memoriei din doi în doi
cine mă poate acuza?
am rămas curați în ora noastră închisă

… și iar au fost de s-au trecut…

cât de puțin îmi trebuie, Doamne
te-am regăsit în liftul roșu
numai ce mă uit, Doamne, peste fereastră
deasupra lui mereu ciocniri de scuturi

știu că voi purta până la moarte
pașii mei imită la perfecție umbletul duhului
ce a fost – a fost

TESTAMENTUL ANILOR DUPÃ LITANIA ÎNVIERII
(EXERCIÞII DE IUBIRE PROFANÃ LA ÎNCEPUT DE MILENIU)

aici unde și toamna curge blând
se-aude-n toată lumea cum TE doresc în gând
ehei drumul drumul prin ploaia aceea
și totuși mai este ceva înainte
un inventar provizoriu al gesturilor TALE mărunte
niciodată nu am dorit ca acum
dar mai ales obstinația
cum a rodit sărutarea condorului
și vom începe viața
îți voi lăsa LUMINA
nmic lângă tine
nmic înainte nmic după
dflorarea textului
silabele cântecului
(ce a fost a fost)
(dragă Ioanidule)
cât vei mai privi
și eu cad ușor, ușor
copite cu flori de scai
Magule, se-nclină steaua
Poseidia
penitența unui cerc de var
lupi flămânzi
limbo of the lost
exercițiu disciplinat
orgoliu
vedere de pe malul Styxului
corabia din nori
îngroparea din zori (repetitio)
fântâni zburătoare
brațe pline de reni
luntre de nufăr
tăceri pe sub ușă
calul de lapte al poeziei
15 iunie 2003 în stil desuet
de ce nu plec din România
ruga 25
ruga 24
ruga 23
ruga 22
ruga 21
12/13
21 iunie și un minut
kata ton daimona
Goya de periferie
Eu/Tu
distih
pe tema conjunctivului
la matineu
răstignit cu elefant
am libertatea mișcării absolute

mașina de împodobit cuvinte
autoportret cu hârlețul în bandulieră
altfel
s-ar putea întâmpla
echinocțiu ratat
m-am născut gata plâns
permanență la ultimul vagon
câine răstignit
ianuarie, dimineața, devreme
ceva gol ne bea nopțile
un altfel de acum

al treilea text apocrif
despre strada cu unsprezece numere și parfum de femeie
ieșire prin genunchi
fluture cu aripile rupte pe sticlă
să-ți mai sărut genunchiul
îți ating pe sub masă genunchiul
marină
noi ducem o groapă
noiembrie 8
du-l cât mai departe
adevărul muzicii
ea
reprezentare a poemului nescris
sânziene
un fel de altfel
lacrima
delict de memorie
al patrulea text apocrif
solitudine pascală fără punct și virgulă
de Înviere
tensiune zero
anatema
anatema 2
deja vu
testament 3
testament 4
testament 5
testament 6
testament 7
testament 8
testament 9

un altfel de acum
sumar eu