Primăvară minunată, bine ai venit,
În grădina mea cea dragă, care-a-ntinerit,
Ghioceii albi ca neaua, în cupa lor fină,
Au adunat iubirea toată, ce ne-o dărui tu, frumoaso divină.

Soarele e tot mai cald
Și ca un vrăjitor, cu magica-i baghetă,
Atinge-ntreaga fire adormită,
Ce-ncet, la viață e trezită,

Începe dansul simfoniei de culori,
Din iarbă, fluturi, gâze, pomi și flori,
Miresme dulci plutesc pe-a lor aripă,
Idile fără vârstă se-nfiripă,

Iar sufletul tresaltă, plin de bucurie,
E-așa mult bine, e o feerie,
Încât ai vrea ca primăvara
Să țină o veșnicie!