deasupra continuă numărătoarea zilelor însemnate de inutil
sub lespedea pleoapei aceeași siluetă nocturnă
încolăcită strâns în vis ca într-un laț mă avertizează
primăverile de piatră nu pot defila la nesfârșit alături de suflet

în țesătura minții pete albastre ascund chemări nescrise
teama de a mărturisi arhivează cuvinte
aranjate așa în ordine alfabetică
se scurg rând pe rând de vitalitate

ascultă și tu de acolo arcușul divin
ce adie imprevizibil corzile speranței
tânguiri insuportabile se desprind și născocesc
o alchimie muzicală abolind cerurile dintre noi

gingășii ghemotoace fierbinți îndelung refulate au evadat toate
înfiorate tainice doruri încuviințează draga și cea din urmă
amânare a irespirabilului
rotundă clipă dumnezeiască