Mă leg de universuri cu odgoane,
Stingând nebun balans de hule reci
Și țintuiesc iubirea în cotloane,
Să n-ai în urmă uși să poți să treci.

În zori și-amurg, să vin cu tăvi preapline,
Să-ndestulez trăirea de hapsân,
Ofranda mea să poată să aline,
Nesaț ce porți sub bulgărul de sân.

Din vinul curs prin mine, tu vei soarbe
Să-nmoaie nodul funiilor opreliști,
Vei răsări din tainițele oarbe,
Rob liberat de sumbrele priveliști.