aceste mici primăveri
desuet
răscolesc sub jupoane fatalmente irosind gustul bleu ciel
de visare
reavăn răsturnată în iarbă

un moment rămân nemișcați aproape în același timp se ridică se apropie împart un sărut cu gravitate
ca și cum ar sta între ei
un măr

aceeași frunte se deschide singură când totul ar trebui să se închidă
ca o fereastră către gesturi ce nu le vor duce niciodată până la capăt
ca un vânt neterminat

mi se părea că e o foarte veche amintire, foarte ștearsă
ca o oglindă bătrână
descoperită în bazar

de parcă nu ai fost nicăieri nu ai făcut nimic
râcâi sărutul din ramă
nu insista se curăță argintul
plătești scump