Monedă cu aheu muribund pe avers
Frunză de măslin în aer cu păpădii
Cel care se retrage din cetate
Precum o lotcă putredă din delte

În caroiaj cu trestii de aur și smirnă
Într-un anotimp de dragoste secetoasă
Așa, de fără mângâiere-

O scurtă ceremonie de tăceri încâlcite
Printre voci în derâdere
Urmată de o rostogolire pe trepte
Până la Dunăre- un salt.

Spadă încrucișată cu sine însuși
Reversul ciobit.
Nu va plăti niciodată prețul.