ferecat în afara lumii
îți tragi zilele după tine,
dincolo de tine,
prin noaptea densă a fricii,
prin reveria isterică a cărnii alunecânde,
prin straturi de suflet
din ce în ce mai plăpânde.

îți rumegi tăcerea cu iz de crispare
când soarele zilei te-apasă și doare,
când soarele negru, torid al dorinței
iradiază tristețe și moare.

acum, în goliciune, eu,
sufletul și eu forăm,
acum, în goliciune, eu,
sufletul și eu dansăm.