diminețile sunt răscruci-
o mie de drumuri se desprind
care încotro,
eu stau în cerc și mă-ntreb
pe care s-apuc
care-i calea spre tine
niciodată n-o știu
în fiecare zi altundeva te așezi
altă casă îți faci
alt adăpost, sub alt cer

eu caut un munte să-l urc
să pot zări depărtările toate
poate ai lăsat undeva
o fărâmă de dor, o șoaptă, un semn,
să-mi fie în răscruci călăuză

busolă nu am, copacii sunt goi,
nici un petec de mușchi în care să văd
nordul cardinal al trecerii tale

dimineți se dizolvă, apusuri se sting,
nici un munte în cale-mi nu se ivește
doar câmpii liniare, bărăgane pustii

stau iarăși în cerc, la răscruce
și mă-ntreb pe ce drum să apuc…