Mai ramâi putin te rog
Mi-e frică sa rămân singur
si de noapte
Prin paienjenisul perdelei de aer fin
totul imi pare atât de întunecat
si de departe;

O lume fără sens mă înconjoară
si mă ucide,
Acum când totul mi se coboară
din creier înspre cuvinte,
Si mor Doamne câte putin
în fiecare noapte lipsită de tine
Când în loc sa visez,mă închin
la fete necunoscute si la ruine...