Iubito hai să ne fumăm toți morții,
În după-amiaza jilavă de noiembrie
Să ne dezgropăm cu mâinile părinții,
S-avem în ochi doar lacrimi și mizerie.

Aceeași ploaie măruntă plină de pneumonie
Prăvălise-va peste noi și hoiturile dezgropate
Înmuia-ne-va carnea și oasele, păcatele de timp purtate;
Un marș funebru cânta-vom noi într-u armonie.

Iubito hai să spurcăm pământul sfânt de cimitir
Pe cripte și nămol să ne unim, în eter să miroasă-a blasfemie,
Proscriși de lume, lipsi-vom zeitățile de-al nostru bir;
Și-apoi hai să fumăm ce-a mai rămas din noi - necrofilie.