Vă țin minte pe toate iubito.
Nu trebuie să-mi povestești de voi,
de durerile și fericirile voastre,
de strângerea voastră din coapse
atunci când mă sufocați
sau mă nașteți în pripă,
timp de o viață
sau timp de o clipă.
Vă știu,
nu-i nevoie să-mi spui
că pe sfârcurile voastre
se clădesc lumi,
că pe umerii voștri
se-nalță bărbații pe culmi.
Eu trăiesc doar în această secundă
abruptă,
nu am istorie
sau glorie de înțeles,
te vreau doar pe tine,
nu pe toate,
te vreau cu totul,
nu în șoapte,
nu în rate
de eve, dalile și elene,
de nenăscute sau eterne.
Mai bine taci pe pieptul meu,
cuprinde-mă,
oprește timpul
stingând femeilor din lume,
nimbul.

Pan
23.07.2002