SE SPUNE CĂ FEBRUARIE ESTE LUNĂ SCURTĂ și trece repede. Dar nu e chiar așa. Cum spunea și Baudelaire „Februarie, de-a pururi ciudos pe-ntreaga fire,
Din urna-i plină toarnă un frig întunecos...”
Când ploaie, când zăpadă, fleșcăială...în fine, tot tacâmul. Acest anotimp nehotărât și-a lăsat amprenta asupra nervilor cetățenilor triști și blazați ai burgului de pe malul Vezii. Ei, dar când țuica de corcodușe fierbe în ibric învăluită în abur, cu boabe de piper, sau vinul ghiurghiuliu, cu coji de portocală și cuișoare clocotește în cratiță, se schimbă treaba, și oamenilor, mai precis consumatorilor din cârciumă, le revine optimismul și culoarea în obraji.
- Numai să fie vin curat, din ăla adus de mine, zise Săndel. Că data trecută, ne-ai dat streșinică și m-a deranjat la burtă de n-am dormit toată noaptea.
- Și vinul și țuica sînt foarte bune și curate. Altfel, n-aș bea din ele, îl asigură Bicuță. Și, ca dovadă, umplu o ceașcă de țuică și sorbi zgomotos din ea. Apoi repetă figura și cu vinul. Bune, concluzionă el, mai trebuie doar un fir de zahăr în vin și e perfect. Micăle, adu ceșcuțe pentru țuică și pahare pentru vin că mor cetățenii de poftă.
Cetățenii aflați în încăpere erau Săndel, Poetul și Profesorul. Ceilalți erau ba reținuți în casă de vreo gripă rebelă, ba plecați în vacanța de schi, deși niciunul nu pusese vreodată schiuri în picioare, cu excepția Profesorului care beneficiase în tinerețe de un sumar curs de inițiere în schi, prilej cu care își luxase și o gleznă. Dar nu te pui cu trendul, nepoții vor să schieze sau să se dea cu sania pe derdeluș și unde să facă asta decât în Poiana Brașov, Predeal sau Azuga, cele mai apropiate, dar și cele mai aglomerate și scumpe stațiuni pentru sporturile de iarnă?
- Deci, câte cești și câte pahare să aduc? întrebă Micăle. Mai vine careva? Să nu le spăl degeaba...
- Micăle, zise Profesorul să nu mai începi niciodată o propoziție cu o concluzie.
- Ă?
- Să nu începi propoziția cu „deci” vreau să spun. E semn de...hai, să nu zic prostie, că sună urât. E sindromul C.C.R.
- Curtea Constituțională a României? Păi numai proști nu sînt ăia.
- Nu, drăguță. Capacitate cognitivă redusă. Și în general proștii se grăbesc să tragă concluzii.
- Depinde, interveni Bicuță.
- Depinde de ce? întrebă Poetul. După facultăți? Dacă nu precizezi, tot de CCR se presupune că suferi. Dar dacă ești sărac cu duhul și vrei să te dai expert, zici: depinde! Și pe urmă pleci și îi lași pe ceilalți în ceață.
- Dacă beau țuică fiartă pot să iau pastile? întrebă Săndel. Că mi-a spus medicul să mă vitaminizez cu vitamina D.
- Și mie mi-a spus medicul de familie să iau vitamina D 12, zise Micăle. Una pe zi. Dar nu am găsit în farmacie. Am găsit doar D 6 așa că iau două pe zi.
- Deșteaptă treabă, bine că știi să aduni, zise Săndel. Bicuță, văd că tot mai pică prin tavan. Când ai de gând să-l cârpești?
- Mai la primăvară, să se încălzească. Pun niște foi de bicarbonat, deja le-am arvunit.
- Vrei să spui, policarbonat, îl corectă Profesorul
- Păi, și eu ce-am zis?
- Apropo de prostie, zise Poetul, am citit undeva că 16 milioane de americani care au răspuns la un chestionar, cred că laptele cu cacao provin de la vaci maro.
- Nici la noi nu cred că ar crede altceva, doar să se pună întrebările potrivite răspunse Profesorul. Cum cred unii că ne-au luat francezii de la Carrefour apa din Vidraru și de aia se cară acum din România. Au luat și aurul din apă, au lăsat doar nămolul.
- Păi, ăia din Curtea de Argeș, vai de capul lor, numai apă cu nămol le vine pe țeavă. Și cu bacterii, zise Săndel. Am un amic acolo, mai că-mi vine să umplu niște bidoane cu apă de izvor și să i le duc. În semn de prietenie, firește. Și m-aș întoarce cu ele pline de palincă de prună că are livadă și precis a făcut producție bună. Ce zici, Bicuță? E o idee bună?
- Deci, depinde!