Am deschis ochii încet
După un vis colorat
În care mă zbătusem să scap
Din cușca aceea transparentă.
Intrasem nevinovat,
Ademenit de promisiunile unui profet.
În cameră, în colțul cel mai întunecat,
Ca într-o risipire de vis,
Plutea carcera mea din diamant.
Brusc, am apucat ochelarii de pe noptieră.
Ca pe cea din urmă speranță.
Profetul mă dojenea de pe ultimul raft
Al bibliotecii cu o singură carte.
„Ești victima propriei necredințe, copile!
Deschide la pagina o mie; învață!”
Erau cele zece porunci.
Toată săptămâna a plouat.
Duminică s-a publicat anularea
Sentinței de condamnare la moarte.

Dan David, Los Angeles, 09-14-2005.