nu stau decât o clipă
mi-e drumul înserare
rămân aici la ușă-n
picioare ca să șed
nu-mi dați să beau
că setea din mine e prea mare
și voi aveți o apă
în care eu nu cred

deși aprindeți focuri
la voi e-ntruna ger
parcă sunt eșuată
la gura unui fiord
tiparul meu se pierde
în drum spre Polul Nord
iar ochii mei îngheață
în drumul către cer

eu știu să bănui ceasul
în care noaptea plânge
și simt cum crește iarba
pândind-o prin miros
iar stelele coboară
atunci atât de jos
că simt în tâmpla dreaptă
un car cum oiștea-și frânge

și tac dar nu de frică
și plec nu de rușine
mă leagănă mă pierde
un ceas cu șfichi de bici
poate-am pierdut pariul
cu flacăra din mine
sau poate pur și simplu
e mult prea frig aici