poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am o emisiune înregistrată în cap în 1985 ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-03 | |
Poc-poc pocnesc din degete-n rai ursulinele.
Nu mi-am tăiat de-o săptămână unghiile de la mâini – zgârii cu ele-n cenușa de la rădăcina merilor litere fără grație și trecut. În grădina publică anarhiștii fac vărsare de sânge. Mi s-a întors pielea pe dos - limba-mi spânzură de-un cot după gustul ierbii țepoase de la izvorul amărăciunii… Caii de pe colinele Romei visează să galopeze-n biserică. Ca pasărea țesător, la-ndemnul „impresiilor difuze de zi liberă”, improvizez din paie și din lut fata jumătate de creier, jumătate de ștergar ud ce-mi biciuiește zeii confuzi. Mâine e marea-mbarcare. N-au voie să urce pe vapor metafizicii irascibili, domnișoarele „între ziua a cincia și a douăzeci și cincia de ciclu” și îngerii ce sfâșie oasele omoplaților.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate