poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-31 | |
Un cal înaripat mă poartă spre infinite idealuri
Și îmi arată cum e cerul; și iarba; și marea cu valuri. Eu îi zâmbesc și văd aievea cum pot fi toate ale mele: Și marea cu-ale sale valuri, și cerul cu-ale sale stele. Și îmi îndemn calul să zboare până aproape de mister, Să cerceteze iarba crudă și-apoi să urce pân' la cer. Și după ce-mi culege multe, multe steluțe nestemate, Să-mi împletească o cunună din astrele preaminunate. Din mare să-mi culeagă valuri și să-mi croiască o rochiță, Care să fie fermecată, îndeplinind orice dorință. Iar soarele să se aprindă și să mă ardă cu iubire, Învăluindu-mă cu grijă în a naturii armonie. Dar calul se preface-n piatră și mă îndeamnă să cobor, S-ating pământul cu piciorul și idealul să-mi măsor, Căci doar prin muncă și iubire o să mai pot s-ajung cândva Să zbor pe calul meu cel iute și să ajung chiar undeva.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate