S-au căftănit poeții ceaușești:
nu mai rod genunchii cuvintelor
pe preșul de tablă al tronului proletar;
nu mai adună gloate flămânde
să le trâmbițeze zorii de aur.

S-au ajuns, au palate-ntre ape,
Românii Mari și iubiri profitabile,
ca Moise perorează pe plasmă
îndărătul cărților cu versuri scălâmbe.

Răspândaci cu mesaje putrede-n gură,
polinoame gregare la puteri deșănțate,
s-au căftănit, s-au ajuns,
au pus botul la poeme cu bărbi primitive
și tropi risipiți în văzduh de îngeri demenți.

Au pus botul la trai de nababi
aezii întocmirilor strâmbe.
Îi vezi, cititorule? sunt pe pluta meduzei,
rând pe rând lunecând în ape fără timp și ecou.