poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-25 | |
Dă-mi mâna cea verde!
– Ești același. Cu soarele în brațe prin zodia tânără. Cuvântul eliberat devine culoare și râsul tău o inspiră de-a valma, rostogolire piezișă în alveole. Știu... buchiseam cândva împreună alfabetul acesta și uneori chiar ți-o luam pe ascuns înainte. Acele veșnicii le mai poartă doar îndoiala: ...au fost odată iezii tăi păscându-mi din palmă...? Unghiile cresc mai încet în nopțile cu noi adevăruri și totuși ating îmbinarea aceea mâloasă a cărnii. Degetele-s atât de puține – aș cere să-mi crească brusturi din umeri sau de ce nu baobabi de la genunchi spre miezul pământului (încep să încurc rugăciunile). Pumnul stâng e-nnodat ca un bulb. Și trec pe alături.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate