În goana timpului

Transmisie directă

jurnale de razboi, din adăposturi și saloane
( cîteva fragmente au apărut chiar în perioada războiului în Revista "
"Minimum" și în site-ul American ACUM. 2006)


De pe drumuri și servicii obligatorii, de dincolo și de la noi, de oriunde unde nu suntem iubiți
politica defăimării lui Paganini !
Haifa sub bombe...necontinuare, absurdul
zilelor aliatoare,
iulie de foc.
2006-07-19
Calculatorul împrumutat nu știe românește și Nu va știi …
Haifa, Nordul Israelului sub tirul Katiușelor
Inima îți iese din piept la fiecare alarmă
Soarele apune de fiecare dată
în acel moment.
Stare de beatitudine
Frustrantă, aberantă.
Suni la copii sau copiii mai sună
Legaturi telefonice isterizante, necesare
Ce repune inima în piept cu migala chirurgicală
Te informezi ieșind din adapostul ventuză
Mirosi aerul privești Muntele Carmel
și identifici fumul și focul provocat
De katiușe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane
Urechile-mi țiuie de fiecare dată
Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în abis,
sirene nefinisate, asta e...să închidem ceasul deșteptător,
Sora mea îmi zice să-mi țin geanta cu acte
Legată de gât
Să fac duș înainte sau dupa caderea katiușei?
"Locurile Sfinte" și ele atăcate,
terorism puturos aruncat peste ape!
Transpirația curge pe noi șiroaie
Visez să ne întoarcem la casele noastre ...
Visez Triumful Esterei!

Cu o zi înainte


După cele două rachete care au facut bum… la Haifa și le-am simțit în casă, ne-am dus totuși la o nuntă, la prieteni, baiatul lor trebuia să se însoare (destul de aproape de noi, la restaurantul "KALA"). În timpul oficierii Hupei (ceremonia religioasă) s-a auzit alarma. O parte din musafiri s-au făcut nevazuți, au plecat, nestârnind panică. Noi am ramas, cu toate că, copiii noștri (mobilul a funcționat în fiecare doua minute raportandu-ne situația) ne rugau să venim la Kfar Saba, spre sud, fiica mea Zinette intrase în panică! Mai mult, cealaltă fiică, Noemi, cu cei doi nepoți s-au adăpostit la noi, dupa ce plecaseră din Cfar Vradim, din nordul Israelului. Tot ieri au avut loc înmormântările soldaților noștri, uciși de o rachetă pe teritoriul nostru , nu mai scriu despre cei răpiți și duși în Liban. Notații fugare scrijelite în suflet . Doamne, unde ești!
*
Nunta a fost frumoasă, pregatiri exceptionale, ca pentru o nunta ca-n povești! La masa mea de 12 persoane am fost numai 4 persoane . Cam la fel a fost si pe la celelalte mese. Musafirii ramași pe "baricadele" nunții au dansat ascultându-l pe proaspătul ginere interpretând la saxafon o piesă muzicală de virtuozitate! Nu mi-am revenit. Am confundat artificiile cu baloane care cad spre nuntași cu rachetele. Chiar în timpul Hupei, ceremonia nunții a sunat alarma asta parșivă.
Noi ne-am întors însă acasă, la Haifa! Ne-am baricadat. Toată noaptea s-au auzit avioanele trecând și zgomotele specifice. Blocul nu are adăpost pe nivel! Dimineață, din cauza căldurii am deschis geamurile larg. Ieri, la Naharia o doamnă, stând la cafeaua de dimineață, pe terasă a fost ucisă de o rachetă lansată din Liban. Stătea pur și simplu pe terasă sorbind încet … ultima cafea!
Și, când te gândești că mereu se anunță atacul nostru "disproporționat"... împotriva grupărilor teroriste! Ei nu cer 1000 de teroriști, pătați de sângele nostru, pentru un soldat israelian răpit?
Noi am stabilit proporțiile sau ei !?
Oare cât valorăm?
*
Trec avioane... e mult zgomot! Cum sunt cu nervii întinși la maximum avînd ureche prea muzicală am hotărât să stau la sora mea. Cel puțin ea are, în bloc, la parter un fel de adapost, în fapt o cameră ramasă nefinisată dar, cu o ușă masivă de metal. La fiecare alarmă, multe false, ne-am repezit cu toții spre această cameră. Mame cu copii în brate, desculți... în pijamale, coborau pe scări la auzirea alarmei. Una din fetițe a coborât mereu cu papagalul ei în colivie. Camera nu avea scaune, nu avea nimic. Mai târziu s-au adus niste scaune, cel puțin pentru mamele cu copii in brațe. Vorbeau rusește,"bistree",bistree", ziceau pe scări!
Dupa cum auzeam buuuum-ul.... zguduindu-ne casa, știam daca e aproape sau mai departe de noi! Pe Muntele Carmel viața continuă între alarme. Acum sunt la serviciu într-o cladire din metal beton și sticlă aparentă, ultima modă, 28 de nivele, turn de sticlă, proiect original și unicat în Israel. Alaltăieri ne-am adăpostit pe casa scării și în micile camere adapost de pe etaj. O înghesuială de zile mari! Ne-au ținut ore întregi în starea asta... ba înauntru ba înafară… după tot felul de anunțuri la microfon să nu staționăm aiurea pe culoare, terorizați pur și simplu. La prânz ne-au dat drumul acasă. Am văzut crize de plâns - mame care sunau acasă să știe dacă copiii sunt în siguranță, familia, prietenii. Fiecare avea pe cineva în zonele în care au căzut rachete. Dar telefoanele nu au funcționat, multă vreme! Panica controlată, cam asta a fost de la interior!
Astăzi înca o zi de razboi. Sunt deja la serviciu!
Să sperăm într-o zi mai calmă!

*
Nu a fost mai calmă ziua asta....Katiușa a căzut în apropierea cladirii de serviciu. Am fost evacuați! Dopurile de circulație le-am ocolit printr-o strategie a soțului meu, cunoscator al Haifei. Am ocolit si zonele explodate până am ajuns în cartierul Romema, unde sunt acum la sora mea. A mai fost o intrerupere de curent mai lungă. Nu avem un radio cu baterie. Începem să căutam febril niște baterii prin casă!

19/07/06

Ziua nuntii mele, cununia civilă (nunta religioasă e pe 11 septembrie). Am petrecut-o grozav...mii de artificii de la Katiușe! Uneori sărbătorile nu coincid cu zilele faste ale anului!
*
La 5 dimineață am fost sculați de prima alarmă.
Din ziarele lăsate la ușa văd pozele copiilor arabi uciși la Națeret. Copii frumosi, copii musulmani ...doar copii!
Lucrurile s-au adeverit. Nu le pasă nici de locurile sfinte creștine. Soldatii nostri căzuți in Liban, uff!....si ei pozați...(z"l) pe prima pagină și poze din spital unde sunt răniții noștri, altă donație de sânge.
A murit băiatul unui prieten de-al nostru din Iași. Grea lovitură ! Pur și simplu nici nu a luptat. Nici nu a intrat în Liban. O katiușă rătăcită…

20.07.06

După știrile groaznice de la televizor, accidentul, ciocnirea între elicopterile noastre, alți soldați morți, numerotați, iar "mutar le pirsum" adica e voie sa anunțe numele sodatilor uciși, simți că plesnești, efectiv!
Dimineața am profitat de liniște și am făcut un duș. Linistea s-a prelungit, așa că m-am încumetat să mă urc în mașină și să mă duc la casa mea. Jaluzelele erau căzute de la geamuri, nu m-am speriat. Am mai aruncat zarzavaturile mucegăite din frigider și am aerisit casa ( ce-o fi cu casa, mâncarea din frigider , casa fetei mele, îmi spun, părăsită, au plecat în pijamale, nici măcar nu și-au luat buletinele de identitate), am mai avut puterea să intru la un garaj și să-mi spăl mașina. Duc nepoții în masină, când e rândul nostru și vreau să fie curată mașina, am un fix. De obicei îi luăm de la grădiniță, tocmai din kibuțul Sa’ar, dar acolo s-a întrerupt totul, poate totuși e temporar, mai sper!
Am ajuns -din nou- la sora mea în cartierul Romema. Alarmă… au cazut vreo 3 rachete prin jurul Haifei. Cum poți să descrii o clipă de așteptarea ca asta?
Ne întoarcem din adapost, au cazut după 5 secunde...am alergat cu mâcarea în gură, mi-a rămas în gât o pastă...mi s-a tras un genunchi în spate, am reușit să respir;două mame cu 3 copii au venit desculți, tocmai de la etajul 4, "cea mai mică" are un iaurt si o linguriță, și-a întins crema pe toată fața!
La TV am văzut ca au tras în cladirea centrală a poștei și e cornișa cazută, e atins și un stâlp de susținere,ciuruit,...geamuri sparte, jur împrejur pe o rază de 15 metri, și o fântană, la mijloc cu apă în funcțiune, în formă de floare, cred ca era cel mai bun adăpost natural... da, nu de la Barcelona, fântâna cântatoare....registul de orgi cântatoare și străzile atât de largi!
Sunt vreo 19 raniți, simpli trecatori cu sarsanale în mana. Cei care s-au adapostit sub copertina poștei care se închide de la ora 13...tocmai intrăm in Șabat! Zona veche a Haifei e plină cu arabi, constituie punctul de atracție al Haifei, pitorescul orașului, "sarea si piperul"! Sunt magazine lângă magazine cu lucruri ieftine. Ramat Hadar-ul are și șucul (piața) de legume si fructe, de cârpe ieftine, piețele prin care se mișcă "noii veniți" în țară, să se poată descurcă cu bani puțin. Chiar în josul clădirei atinse de katiușă este cartierul arab. Iarna aici e plin cu brăduți împodobiți și străzi pregătite sarbatorește. De aici îmi cumpăr felicitări să trimit în întreaga lume, de Anul Nou! Doar conviețuim cu 2 milioane și jumatate de arabi! Evrei și arabi! Ce nu e de-nțeles în lumea asta!?
Poate ați citit firma "LA RESTAURANTUL ROMÂNESC"...a apărut brusc în camera de luat vederi la TV. Și "Hevrata Bituah" adica "Asigurarea Imobilelor etc."...are toate geamurile sparte. Au tras în dosare...plouă cu dosare și geamuri sparte...de la etajele vecine de vis-a-vis! Alături de Poșta Centrală, cea lovită, o clădire mică cu copertină sub care s-au adăpostit oamenii, nefiind defel adăposturi prin împrejurime, s-au trezit cu copertina în cap.... și Banca mea....e în prelungire, iar vis-a-vis e un magazin cu bijuterii. Nu-l arată din față .Au mai fost 3 katiușe, una a picat în cea mai înaltă clădire din Haifa ...a intrat prin acoperiș și a plonjat adânc în asfalt!
Ora 17.15. Au mai fost doua alarme.Tocmai ațipisem...Deocamdată totul s-a transformat într-un război de uzura a nervilor.TV-ul transmite direct precum Revoluția din România. Acuși apare Ceaușescu mort de-abinelea, cu capul în jos, îmi spun și Dinescu…sau, mai bine, Rebenciuc cu sulul de hîrtie igenică, sau, de ce nu Brucan cu povestea lui de după 20 de ani de democrație, « Jidane », ce mai, scria în Piața Universității, tot el era vinovat, » țapul ispășitor »…asta în paranteză. Din păcate, încetarea conflictului armat nu vă rezolva esența conflictului, esența fiind "Ideea Iraniană de a distruge Israelul …, idee însușită de Hezbollah." și , câte milioane gândesc ca ei!

21.07.07

Insomnie, zgomotele noi din casa sorei mele, Ruti, violonista…mă trezește până și zgomotul dușului în funcțiune, sună a alarmă ( în America când am cântat împreună îm orchestră, turneul, sora mea mi-a dat drumul, din greșeală la dușul rece… dar, nu se compară simțământul)
Până și verdele nu mai există decât în închipuire, doar bucăți de zid aruncate pe caldarâm de după katiușă (poemul … iar voi primi reproșul folosirii prea des al unui cuvânt obsesiv)
și cât mi-aș dori să mă întorc la altfel de viață, doar sa ating viața nascută din mine. atât!

22.07.2007

Pâna la ora asta au fost doua alarme. La serviciu e atmosferă de lucru intensă și am enorm de lucru !
Cel mai greu e condusul ]n timp de alarmă, pe drum. Ieri , chiar pe drum a fost alarmă!
Emoțiile sunt greu de stăpânit! Cel mai grav e dacă ajungi și apare roșu la stop! Parca ai vrea sa treci cu viteză dar, dacă aș face-o eu ar face-o și alții, zic și am dubla nenorocirile! O dupa-masă mai linistită!
Copiii mei și nepoții au ajuns într-un hotel în Tel Aviv. Dacă ei sunt într-un loc –cât de cât- mai departe de katiușe, totul e în regulă!
Sper și cred că voi ajunge să dorm în patul meu.

26.07.06

Șenile pe cer, marea încărtuită ( Haifa sub ploaia katiușelor pagini răvășite, la date diferite…notații fugare, virtuale pe laptop-ul sufletului, simfonice)


Chiar ieri am fumat pentru prima oară o țigară a sorei mele , "Parlament" sau, așa ceva, chiar după o alarmă, că nu mă pricep la mărci de țigari dar, era subțire, de dama. Pe la 16 ani am fumat una și am leșinat. n-am antrenament, doar la căratul nepoților. Pot sta cu ei în brațe până simt cotul aproape rupt! Printre picaturi, crainicul de la radio și cel de la siguranța serviciului ne dă voie să trăim. Chiar m-am dus în camera etanșă să înghit o șoarmă, fară noduri în gât și fără să-mi sară inima de emotie. Daca mă prinde aici alarma am economisit timpul de a ajunge… Acum marea e încărtuită. Mă uit pe geam și o admir în tăcere...Nici nu-și amintește câte rachete perfide au fost stinse de ea, fără numar!
AZI NOAPTE, PE LA ORA 3.30 AVIOANELE SURVOLAU PE CER PARCÃ AVEAU ȘENILE.(sună a T.S. ELIOT ,nesimfonic, avertisement către mine)
Alaltăieri o rachetă venită din Liban a distrus total o clădire din Haifa, rănind și ucigând! Au nimerit exact acolo unde, alaltăieri, arabii petreceau cu artificii!
Cum n-am adăpost pe nivelul etajului, m-am aruncat la podea. S-a clătinat împreună cu mine ca la un cutremur de gradul 5- 6 și ceva... Că doar am prins mai multe la Iași, am mare experiență, după ultimul cutremur, prin 1977 am și născut la 7 luni ! Nu mai văd păsări ieri a fost lună plină!
Pe scurt::
Dupa alarmă a fost atinsă zona sudică m-am hotarât că, la urmatoarea alarmă să mă duc în adapostul blocului meu, eu locuind la etajul 6, adapostul fiind la subsolul blocului. am alergat ca o nebună pe scari dar, m-am poticnit de oameni batrâni sau copiii care erau in fața mea. să fii vrut să ajung nu ajungeam. Totuși am ajuns doar să-l vizitez. Rușii care stau deasupra mea sub acoperiș și-au încropit un pat...au multi copii si dorm acolo. Locul e mizerabil, nici o pardoseală, tencuiala distrusă...dar era w.c. și apă. Lucru foarte important.
Iar au inceput sa tragă în nord...dar va fi întrerupere , cum s-a semnat. Să speram . Copiii mei refugiați, care nu mai găsesc hotel în sud se vor intoarce acasă! Trec avioanele...trec!
Ieri, de Șabat o bunică împreună cu nepotul de 5 ani au fost uciși -în plin salon -de o nouă rachetă în apropierea orașului Naharia! La TV a arătat cum a pătruns în planșeu și, mai apoi în plafon, "ca în brânză"! Cică katiușele lor sunt "artizanale" cum zic francezii , cele din sud sau cele din nord!?



Câteva zile am umblat brambura să-mi adun copiii mei într-un loc sigur la Tel Aviv. E un loc mai sigur într-un hotel în care nu li se asigura mâncarea, doar dormitul!
acolo-s refugiații din nord care si-au părăsit casele.
După ce au căzut katiușe, sute, că nu le mai stim numarul am stat și eu la o cafea într-un Kanion din Kfar Saba, unde e fiica mea cea mare. Taclale taclale...o țară ruptă în două...Uluitor! nu se simtea razboiul iar katiusele în transmisie directă,la TV aveau surdină...precum pistoalele cu care trag ucigașii platiți, ca să nu producă zgomot, senzația că e sfârșitul lumii în urmatorul moment!
Din nou acasa. Am prins azi 4 alarme la serviciu și 4 acasa; din nou acasă în patul meu, nu mai pot să dorm în alte paturi, vreau să mă odihnesc... după 16 zile de razboi. M-am ascuns sub masă la prima alarmă... acolo unde e locul câinelui. Ziceam ca acolo nu va ajunge suflu exploziilor. Alt adapost n-am.
Soțul meu a râs cu lacrimi. Zice ca mi-am lasat o parte din corp afară de masă. Tocmai ...azi în nord au fost 67 de katiuse...ne ard padurile, ne ard padurile...ne-au ucis copii...soldații...(Z"L) și cât s-au pregatit teroriștii aștea de Hezbuallah de la Allah!!!! Pentru acest scenariu să repete Holocaustul!
Iar Europa discută, discută, mese rotunde mese pătrate .... se fotografiază, condamnă!
Nu-mi iau ramas bun! Văd că scriu numai cu literă mica. Meteahnă poetică- poeme în proză!

27.07.06

Vă apărăm "locurile sfinte" într-o țară cât Moldova... Hezbu-Allah, o fracțiune?
fără granițe... islamul, 900 de milioane... Al Qaeda deja s-a solidarizat:
"Al-Zawahiri susține, în mesajul său, ca Al-Qaeda consideră, în prezent, lumea intreagă drept un câmp de luptă deschis înaintea sa. Medicul de origine egipteană pretinde ca luptă Israelului cu Hezbollah și cu militant și palestinieni nu se va sfârși prin armistiții sau negocieri. Este Jihad si va continua pâna când religia noastră va triumfa din Spania pâna in Irak, amenintă adjunctul lui Osama bin Laden. Al-Zawahiri face referire la Spania întrucât statul iberic a fost controlat de musulmanii arabi pâna la începutul secolului 16. Liderul terorist acuză, de asemenea, regimurile din țările arabe că sunt complici ai Israelului. Frații mei musulmani, este evident că guvernele arabe și islamice nu sunt numai incapabile, ci și complice, iar voi sunteți singuri pe câmpul de luptă. Aveți încredere în Allah și luptați cu dușmanii, deveniți martiri, mai cere Al-Zawahiri. . Astfel, fiecare participant la crime va plăti prețul, avertizeaza Al-Zawahiri. "

ps. până acum la ora 15.20 au fost la Haifa 3 alarme!
A urmat Afula...de după Haifa, rachetă iraniană care a căzut deja!
Să sperăm că Israelul va riposta!

28.07.06

Stau cu auzul încordat
mă mistuie grija pentru ai nostri,
am deschis larg ferestrele
după ce ieri, aici în Golful mediteranian, la Haifa, arabii au petrecut cu artificii ...ca și cum nu e razboiul și a lor,parcă anuntând unde le e locul?
La fel, megafoanele lor cu discursuri si rugăciuni
ne-au pus pe gânduri...
Þinând seama că conviețuim împreuna cu peste 2 milioane de arabi, bizar și stupid! Þăcăneau toate lansările de artificii precum mitraliera!
Dimineța am descoperit, sub fereastră, cam suficienți de mulți polițiști...semn ca a fost altceva acolo, poate o manifestare!

29.07.06

48 ore de Pace!
Azi am ieșit din casă. Mi s-au anchilozat picioarele de stat în casă sau la serviciu lângă calculatorul cifrelor exacte, fără poezie! nici măcar câinele nu a înțeles că suntem liberi să ne plimbam. a avut o reacție bizară. Nu și-a primit lesa și a ținut morțiș să se întoarcă repede acasă. E traumatizat. l-am luat saptămâna trecută la sora mea unde fugea dupa mine în adapost. Ultima oară s-a scapat pe podea în camera aia cu covorașe puse pentru copii.
Acum miroase tot a pipi, indiferent că s-a curațat.
Mai am mâine o zi de pace...pe stradă a fost foarte multă lume și forfotă. Steagurile israeliene sunt arborate. E atmosferă de sarbatoare. Parca vine ziua sarbatoririi Statului Israelian, oricum nu cade acum!
Doi sinucigași au pătruns azi în Haifa . Au fost prinși. mijloacele lor parșive... sună mereu telefonul. toți ne întreabă cum o ducem.O ducem. Inima ne mai rezista. La ginerele meu calculatoarele au fost ciruite de o Katiușă lângă Ma'alot!
La Naharia , spitalul unde mi s-au născut cei doi nepoți a fost atins de o katiușă!
De la serviciu aflu cu stupoare ca muncitorii noștri au restabilit 450 de puncte de înaltă tensiune distruse de katiușe, au lucrat sub obuze....și tot așa păsările vor amuți , soarele se va stinge în mare,
ca și ultimile rachete venite spre Haifa! Poeme … poeme
31.07.06
După război ne întîlnim cu toții pe "Strada Hanovra"...la ora șase, asta-i consemnul!
Șalom! Se aud bubuituri mereu în Golf. Nu-s de fel o muzică plăcută. Nici o simfonie...
*
Dupa discursul și mimica lui Nasrallah, ucigaș de profesie, după cum văd și aud, ni s-a promis rachete și noaptea , nu ne ajung alea de ziua, care ne-a pomis și rachete la Tel Aviv!!!!!
Apropos, miine ma duc sa-mi vad refugiatii, copiii mei care stau într-o camera de hotel, fugiți din nord!
omul asta, animal, adică nu că animalele –s mai inteligente trebuie prins ca și Saddam! Dacă nu se taie capul ăsta...totul se duce de râpă! Propaganda (ca a noastra e detestabila, nu aratăm nimic lumii, nu suntem in stare, nu ajută! )...toți vorbesc pe toate posturile se adună, promit dar, fanaticul asta are 900 milioane de adepți, balanța înclină spre fanatismul dirijat, care stă pe petrol și dictează, tocmai azi de"Ziua Templului " DISTRUS !!!

11.08.06

Ultima zi înainte de Armistitiu. Sună bine, e 13 august și pe o zi de 13 am sosit in Israel. poate e o zi cu noroc. să vedem. Deocamdată au cazut 13 rachete în Haifa si Kraiot...intre 3 si 4 după-masă. nu se mai raportează exact. auzi bummmm și gata...o poziționezi în memoria pe care o ai, legată de oraș sau împrejurimi. Sunt un lac de sudoare pentru ca am închis tot ce se mai poate prin casă, geamuri uși. cred că se vor pastră închise casele astea de paie si stuf cu puțin beton pe la încheituri.
Pîna mâine la 8 soarele va apune, cred… în loc sa răsară, cu bine!
*
Au tras vreo 250 de rachete. Una din ele a căzut aproape. Seamană cu un tanc volatil în memoria mea virtuală...bum!
Încă nu e Armistitiu si nu va fi. Când o să-mi văd copiii și nepoții refugiați la casele lor, în nord...adica in Cfar Vradim și vor lucra adică la Ma'alot și Sa'ar o sa zic ca e Armistitiu. Deocamdata ei sunt într-o camera de hotel, la Tel Aviv, iar noi am primit telefon să nu ajungem la serviciu devreme ci, după ora 9, asta la Haifa!
Pâna acum, la 6 dimineță semnam condica în timp de razboi. Calatoream sub katiușe...una m-a si prins pe drum, reacțiile au fost diferite pentru cei de pe drum. Unii au ieșit în mijlocul străzii alții au trecut pe roșu! Fașlele de război, ai noștri uciși din greșeli tactice, toate te dărâmă.
Mâine e ziua sotului meu, va împlini 60 de ani și aproximativ 15 ani de când suntem în Israel, cu toate experiențele "POPORULUI ALES"...să sufere, atâțea soldați morti ( z"l), pentru o cauză deja pierdută! Sunt milioane de sinucigași islamici ce asteaptă să ne ucidă, oriunde. N-am plecat din Haifa pe motiv ca lucram in servicii specifice, necesare sa ajutam in timp de razboi. Aș fi facut-o oricum si oriunde!
Alții au fugit, știu , e de înteles! Se poate, după acest razboi să nu-mi revin. Fiecare sunet mă face să mă ridic și să sar spre un loc mai sigur, care e sigur ?! Toate sirenele de ambulanța, de ieri m-au sculat de pe scaun, am tresărit ca arsă...și sirenele pompierilor... și lătratul câinelui, toate si totul te schimbă după acest armistițiu; mai ales, știi cine ți-e prieten, cine te-a sunat să-ți simtă pulsul.

14.08/06
*
Scrisoare filigranată din Haifa

Mi-am adunat viața într-un pumn de nisip
precum femeia necunoscută din "influențe astrale", sunt o Doamna pierdută printre
alarme...tocmai acum cobor 6 nivele până la adapost niciodată nu ajung nici până în ușa lui
batrânii și copiii se poticnesc pe drum și nu-i pot depăși pe scările supraviețuirii!!!
Cade meteoritul-rachetă, îmi sare inima din nou iar din nou , oare cât o să mai reziste… atunci sunt Singură ...numai atunci, în fața morții neplanificate!
Poți să mă regășești pe malul mării într-un pumn de nisip!

14.08.06

Vă anunț cu bucurie că refugiații mei din sud...cei doi nepoți (4 luni si doi ani jumatate) și familia au ajuns la Cfar Vradim, la granița libaneză unde locuiesc ; casa nu a fost bombardată, la 7 case distanță, e ciuruit tot tavanul locuinței.Racheta a pătruns prin ușă ca la ea acasă. Una lângă alta, sita durerii e pe plafon; la fel și la Haifa, acolo la Bat Galim se văd pe stâlpii metalici, ca o sită lăsată de încărcătura rachetei !
*
Sunt o bunică fericită, totu-i în regulă!
Turturica care și-a depus oule, la noi, pe pervazul geamului s-a întors acasă și cântă.

Câinele ne-a părăsit la ultima alarmă .Prea des i-am luat locul sub masă, s-a supărat.

BIANCA MARCOVICI
HAIFA