Despuiat de amintiri de-aș fi
de ambiții
în calea asta sunt numai umbre
eu însumi sunt o umbră
dar cumpătul nu mi-l pierd.


Podelele dintr-o dată cu pereții
tivite cu ochii păsărilor sunt
în casa asta
ca într-o desmorțire.

Nu pot ca un drum
cum nu pot ca o mare
nici ca niște semeni de-ai mei
cu trupurile lor întoarse
în viața asta a mea.

Întoarse de-ar fi
cuvântul strivit fii-va singur...

Drept
ca un țipăt pereche
sau
...înainte e tacere ?