poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-16 | |
A noastră soartă
Botsch robert Au murit atâția oameni Cu speranța la mai bine Cu speranța că urmasii Vor trăi cum se cuvine. Și acum trecut-au anii Tot ce s-a schimbat sunt nume Tot aceleași fețe-amare Tot aceleași timpuri dure. Să cădem puțin pe gânduri Pentru ce noi am luptat Nu s-ăntoarcem spatele Ca și cum am fi uitat. Vor veni copii noștri Întrebînd : voi cea-ți făcut? V-ați jertfit pentru o viață Ce noi nu am cunoscut Putem schimba istoria, Clădim palate pe ruine Nu să spunem asta-i soarta. Va veni odată bine. Am distrus ce am avut Și căpeteniile sunt moarte Dar doi oameni n-au putut Să conducă-n țară toate. Și acei care acum Dau din gură ca-nainte, Sunt acei ce cred că noi Fân avem în loc de minte. Însă noi știm să răbdăm Nu știu dacă bună-i calea S-ateptăm ca peste toate Să se-așterne uitarea. Strigă suflete din groapă Și copii rămași orfani Plânge dunărea de milă Și ai țării veterani. O lume-ntreagă ne privește Milă este-n ochii lor Când aud că spun “săracii” Simt că-nebunesc și mor. N-am avut de ei nevoie Și sper că nici nu om avea Căci nimeni nu dă fără a cere Cât ar fi viața de grea. Va veni și ziua-n care Ne vor cere înapoi Ce-a venit într-o căruță Va pleca într-un convoy. N-ar fi pentru-ntâia oară Când din bunătatea noastră Alții foloase ar trage Chiar cu mintea lor cea proastă. Încredere s-avem în alții? Doar în noi și e destul. Căci de mila ăstor oameni Îmi ajunge, sunt sătul. Nu că am pierdut curajul S-au încrederea în oameni Da nu noi suntem cei ologi Ci un popor de oameni zdraveni. Și de credeți că spun basme Ia uitațivă-n oglindă Și ce veți vedea atunci În al vost suflet să se prindă. Veți vedea pe Stefan, Þepeș Brâncoveanu, Cantemir, Pe Vladimirescu Tudor Și pe viteazul Mihail. Poezie aveți în sânge Coșbuc, Goga, Minulescu, Oameni de popor ca Creangă Visători ca Eminescu. Acești oameni, oameni mari Vin dintr-un popor tot mare Și cu ei noi ne legăm Într-o națiune tare. Și cum spun eu ce gândesc, spunți ce aveți pe suflet. Au venit vremurile-n care Viața este fără scrupet. De-a lungul anilor și-acum Cu toții știu că îndurăm Dar nun e provocați prea mult Căci încă știm să și luptăm. Și-odată sângele când fierbe Greu se poate domoli Și toate-armatele străine Nu ne-or putea iar potoli. Ferițivă dușmani nemernici Feriți-vă de cei ca noi Căci când e unul la necaz Vom fi cu toții stil pe voi. Noi v-am primit cu pace-n suflet Când în pace ați venit Ați venit cu gânduri rele Peste graniți v-am gonit. Ați plecat cu capu-n piept Din istorie nea-ți șters Dar în a istoriei poezie Încă mai lipsește un vers. Acel vers suntem doar noi, Oameni simplii doar români Dar noi încă n-am uitat Cine-au fost ai noști bătrâni. Avem suflete curate Și a noastră țară încă Pe meleagurile lumii Este cea mai-naltă stâncă. Nu-i din aur ca a voastră Nu sclipim doar în afară Dar de vi la noi în iarnă Vei pleca crezând că-i vară. Seara ne plimbăm pe stradă Nu avem inima mică Nu ca voi frică de oameni Doar de Dumnezeu ni-e frică. Și acum că știți ce suntem Știți ce-nseamnă omenie Pot să spun veniți în pace Și prieteni vom fi pe vecie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate