Mă întrebai ce este timpul
ceasul cărunt al vremii
mă întrebai așa într-o doară
într-o scară de bloc, între două treceri
mă întrebai ca să nu adorm
lângă sala de bagaje
pe peronul de manevră
voiai să-ți repet patetic
că ai fost o vară tânără
că ești încă frumoasă

Timpul rămăsese
lunga noapte de iarnă
strânsoarea clipei
ploaia infinită de octombrie
șuieratul cu miros de păcură al dimineții
clepsidra ce ne separa
ceața uitării de peste mări
oceanul de gânduri supuse ca niște alge albastre
abisul ce ne apropie
implacabil

Timpul, în cercuri de fum
zornăie pe caldarâm