Nu-mi rani suferinta, caci sufar peste poate…
De-un fir de ata, atarna birunta sufletu-i amar
Nu-mi frange un fir de speranta.
Adu-mi izvor de inima ta, daca mai poti uita trecutul.

Eu din abis de suflet te reneg, iubito!
A fi ce-ai fost odata.
Sa-mi cuprinzi sufletul cu aripi de destin
Si visul sa-mi devina realitate.

Cuvant ce-am cuvantat odata,
O fac din nou acum pentru noi doi,
O fac pentru o lacima de vis
Ce-aduna tragdia noptii intrega si rascola din regres.