Șosetele-mi de lut virgin
m-au încălțat cu armură de măslin;
și-acum miros a copilărie,
a fașă fină de hârtie
neatinsă de cerneala cenușie.

Iubita mi-a promis un prunc poet,
care să semene cu mine,
eu i-am promis doar un buchet
în altă-armură de măslin
și un cuc vânjos de ceară
să-i facă prunci grămadă…

Eu am lăsat cerneala
de un singur abandon de cruce…
în fașă fină de hârtie
miros șosetele a copilărie
de un plin orfelinat de versuri…