Știam că mă iubește, în felul meu și eu o iubeam
priveam întunericul cu frică cu o oarecare tăcere
ascunsă sub somn.
Dacă aș sta să mă privesc îndeajuns de mult în
marginea ploii.
Brațele, pașii și ochii ar fi toate o inimă.


Și eu o iubeam ,simt asta prin fiecare
picatură de sânge pe care uneori din viață
o mai vezi căzând.
Nu aud decât sunetele repetate ale gloanțelor
unul după altul.


Vroiam să fug să împărtășesc iubirea și ura
în același loc.
Mai târziu nu o să îmi aduc aminte decât de ea
de umbra trupului ei albă,de buzele și de oasele
ei,de inima arzândă uitată în ploaie.


Știam că mă iubește doar că nașterea are când iubești
alt ritm.