poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-05 | | Un glas misterios venind din neant mă propulsa în viață, exorbitant, iar eu prin tumultul de forțe necunoscute, învercam să răzbesc spre absolut, în frunte. Dar oricât acceleram pedala vieții, chiar de mă-nconjurau norii tinereții, nimeream spontan pe un alunecuș ce-mi năruia toate visele de la urcuș. De multe ori… până când m-am deșteptat, sesizam că trenul vieții era demult plecat. Ulterior, scotocind după fericire, neâncetat, am descoperit că în mine încă nu am căutat. Mă afund temeinic în sinele de nepătruns aflând că în viață am multe… multe de ajuns și… aduc la suprafață o gingașă floare ce parfumu-și răspândește fără încetare, iar mireasma ei provine dintr-un izvor ce țâșnește fin, perpetuu, cu mult spor. Și de atunci, nu mai caut neâncetat, nici nu mai sunt de iubire, atât de însetat. Căci din palme o răcoare fină mă alină, dar și din creștet ca o divină lumină, iar vidul spre absolut mă ia în primire, punând pe mine o mirifică stăpânire. Astfel o tainică incomensurabilă comoară Descoperit-am, interior în mine, bunăoară. Acum pe scena vieții imi joc ferice rolul, Prin microcosmosul din mine, având totul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate