Sunt destul de înalt însă fântâna cum ești e albastră
Nu știu ce simt nici măcar în orașul acela nu am fost Cred că mi-ar trebui o bursă prin cărțile sfinte dar cine să plătească toate acestea acum când minutarele ceasului se învârt după alfabetul care începe cu tine
O să cumpăr un parfum scump de la niște arabi
Ei și cămilele lor au ascuns în deșert cea mai simplă dintre rugăciuni Nu-mi cere să o rostesc
Fântâna cum ești cuprinde tot cerul pe care de mult l-am închipuit în trupul unei singure cifre
Nimic nu e cosmic ci doar străin acestei alei pe care cineva a tot umblat înaintea mea știind că sunt înaintea lui
Te-ai gândit ce o să spui? Poate o să te înalți puțin pe tocuri și fără să te uiți în ochii mei o să încerci să atingi...sau...poate că mâinile mele te vor mângâia înainte de a-mi spune să tac
Ce ușor poți muri într-o lacrimă!
Te-ai gândit...o să fie totuși multă lume...nu suntem singurii pești ce înoată în aer și apoi fântâna cum ești nici nu cred că există

Oricum eu o să ajung la timp
Depinde doar de tine în ce tren o să te urci la plecare
de mine însă numai direcția în care...