poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-25 | |
Pe ei caldura verii nu i-a mai ametit,
Nici vantul amintiri nu le mai trezeste; Din gard in gard acum doar linistea domneste, Odihna e si pace in calmul infinit. Asteapta, poate cu totii Apocalipsa Sau sunt pierduti in van pe veci de veci, Acoperiti de mult pamant si pietre reci; Pe toti fara exceptie i-a acoperit eclipsa. O briza racoroasa se sparge printre pini, Iar pasarile canta, dar fara spectatori; Gramezi peste morminte coroanele de flori; Pe margini langa garduri cresc vesnic maracini. Ei ar deschide ochii sa vad-acum natura, Sa vada cerul mare, curat si fara nori, Ar asculta concerte de triluri pana-n zori, Ar invata iubirea si ar uita ce-i ura. Pe noi pamantul, inca nu ne-a acoperit, Noi nu vedem frumosul traim cu totii-n noapte, In loc de tril de pasari ori zgomote ori soapte, Dar regreta-vom toate cand suntem la sfarsit. Miros de lumanari incinse e tot ce mai simtim, Cerul e vesnic negru si-acoperit de nori, Peste morminte, astazi, uscate-s multe flori Si parca-n loc de viata toti vrem doar sa murim. De cei ce-au fost odata, cine sa-si aminteasca?! In cimitir pe cruci raman inscrise nume; Pierduti etern de vii creat-au alta lume: A celor despre care nu-i nimeni sa vorbeasca. motto: "Cand voi inceta sa exist eu nu voi fi existat vre-odata!" (Antonio Porchia)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate