cuvintele tale îmi cioplesc inima

sar așchiile ca la un bombardament
eu
cu mine în brațe
pe cine să salvez?

mă uit
sub marginile friguroase
care mă îmbracă
și
descopăr
cât sunt de rupt

încă mai descopăr

pipăi încet după pansament
îmi este frică
pot oricând să ajung la capăt
degetele să cadă
pe partea cealaltă
și să se sfârșească tot
fără să te privesc
măcar o dată
pentru prima oară

mâna transpiră
la gândul că mă pot
tăia în sfârșitul lumii
la fiecare centimetru în parte