Când seara se tânguie ușor și-și lasă disperarea
peste burg,
doar vrerea-i postată-n peruci
și culori pe șevaletul- moft-e
pânza albă

-un penel ce dansează în mirosul de ulei
și culori pastel -în ritm de blues - sub amenințarea
ostenită a unui bec cu vapori
la lumina diformă peruca se pieptănă “ lăieț „
de sus în jos pe un calapod improvizat
pe un suport metalic...
pe fondul de ritm de “hip hop” din minut
în minut.

Atmosfera se sparge când pendulul obosit
de multe ticăituri spre ceasurile dimineții
desenează cearcăne apăsat conturate
în miros de transpirație și ulei...
Noaptea trecută de jumătate prin șevaletul
grabnic încins de culoare și
asimetrie sparge muzica
printr-un oftat...

un zgomot și fum -peruca coboară-atinsă
nu zboară din drum...

cortina se lasă și somnul apare
în loc de semnătură
o nouă zi