Învață să trăiești ca și cum ai avea viața într-o singură zi.
Și fă asta nu pentru că îți propui,
ci pentru că așa știi tu să trăiești;
fără extreme sau limite.

Iubește liber, chiar dacă ești un soare galben pe un fond închis;
unica sursă de lumină.
Nu-ți fie frică să mergi încotro te duce vântul –
el știe de ce bate.
Lasă timpul să vindece răni,
să aranjeze florile printre pietre,
așa cum trebuie, atunci când trebuie.
Nu vărsa lacrimi pe foi cu rânduri vechi;
dacă vrei ceva din trecut, fă-l prezent.
Prețuiește o flacără cât arde – ea oricum se va stinge cândva,
n-are sens s-o îneci precoce în lacrimi.
Acceptă ajutorul celor din jur ca pe o binecuvântare,
nu ca pe o datorie pe care trebuie să o dai înapoi.
Zâmbește cu căldura din principiu,
nu ca să ți se zâmbească înapoi.

Învață astea,
și mai învață că doar după ce ai avut sufletul gol cândva
realizezi că îl umpli cu cei din jur.
Si oriunde ajungi, niciodată să nu uiți de unde ai plecat;
să-ți amintești cu drag de ceea ce ai iubit cu adevărat,
chiar dacă totul se termină cu o ușă închisă.
Trezește-te de dimineață, odata cu soarele,
ca să simți roua rece de pe iarbă și amintește-ți
că doar tu îți poți descoperi fericirea –
nu aștepta să ți-o aducă altcineva.
În cădere te lovești, dar după ce te ridici lumea pare
mai mare și mai frumoasă.