Mersul trenurilor

Scancet scapat de copilul
Ce se ascunde dupa sinele de cale ferata
Aduncandu-mi aminte de fragilitate. Nufar catifelat
Ascuns intr-un pumn.
L-a strivit
Nu nevoia, ci spatiul, din juru-i
Care a ramas gol. Gol de iubire,
Evlavie,
Reguli,
Ca o pereche de pantofi cu gauri in talpa
Pe care apa ii invadeaza
Nesatioasa
La fiecare ploaie. Mustind,
Cangrenand piciorul.

Acceleratul de 9.15 tocmai a trecut
Zguduind, zgomotos, spatiul gol,
Golit de oameni.Scancetul s-a dus. Doar sine de fier;
Atomi si rugina;
Neuroni si sinapse;
Axoni lenesi, bolnavi,
Macinati ,cu gust de Mocca.

Urmatorul tren e peste 6 ore. Inter-city, spune
Mersul Trenurilor. Oare ce va rupe din mine,
De data asta? Cate trenuri imi va fi dat sa vad
Inainte de golirea
Completa.