poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-07 | |
Pe o bancă retrasă
Printre ghivecele uscate de sete, O femeie de vârstă incertă Plânge amar cu fața la perete. Ca într-un spectacol bizar, Din ochii decorați strident Lacrimile curg ca ploaia Dintr-un nor subrăcit Și cad la pământ violete. Suspină și-i vorbește Cerului, încruntată: „Cum se poate, Doamne? Dar este strigător la Tine! Tocmai pe mine, steaua cea mai râvnită, Să mă treacă la spălătorie? Pe mine care-am adunat în așternuturi Bogații lumii de pe patru continente Și am turnat averi și apă vie În buzunarele patronilor fără inimă? Tocmai pe mine?” Coafura înaltă s-a desfăcut moale În șuvițe inundate Iar panglicile colorate S-au ofilit dintr-odată. Ca o lună istovită care apune, Jartiera violetă i-a alunecat pe coapsă, Pe mușchii obosiți, până la gleznă. Cu ochii umezi speriați, Fața ei tristă arăta ca o mască Rânjind disperată Spre viața care nemiloasă ne cerne; Făr să regrete, fără să ne-ntrebe. Dan David, Los Angeles, 09-29-2005.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate