olga moare cu țâțele-n vânt
zi de zi moare olga
se târăsc în jurul ei omizile negre
zi de zi o privesc cum moare
o băloșesc omozile păroase
(la câțiva metri de ea
tramvaiul 41 îmi căsăpește umbra
numai umbra !)
olga moare cu țâțele-n vânt
nu se mai satură de-atâta moarte
zi de zi moare olga
olga nu vorbește, cântă
ah, băga-mi-aaaș, cântă olga, mi-e foaaameee!
pute a sos de usturoi și-a alcool
și râde, râde de-ți vine să-i spargi capul
olga moare cu țâțele-n vânt
cu picioarele strânse sub ea moare
între shaorma non-stop și patiserie
pe un petec de asfalt cleios
își bulbucă ochii în termopanele bulandrei
și moare dormind, visând, mai știi?!
și nu e nici un hamlet prin preajmă
și olga moare cu țâțele-n vânt
și vântul i-o trage o vreme.