Totul este să scrii vinerea după-amiaza
când ploaia izbește păsările
de grumazul casei
pic pic picur
să scrii cu ploaia care adună în jgheab
ideile despre nemurire
ca și cum acolo sus
timpul s-ar destrăma în mesaje umede
când helicopterul îngreunat
se învârte brusc în jurul rotorului
și cade...
vinerea după-amiaza când străzile gem
de apa neîncăpută în pâlniile pamântului
și picioarele umblă stinghere
sub stăpânii ascunși în umbrelele veștede
ziua când prețurile cresc nevăzute
în magazinul închis până luni
politicienii șterg cu ziare
geamurile parlamentului
prin care oricum nu se vede afară.