Strecuratu-mi-ai în suflet
Liniștea de-a pururi vie.
Pentru ea tu mi-ai trecut
Trei livezi de iasomie.

Dincolo-aștepta luntreașul,
Să mă ducă peste râul morții;
Din înalturi luna plină
Mă privea cum îmi trag sorții.

Chinul iadului alege,
Căci în el și bucuria paște,
Chiar de legile-s meschine,
Hedon îl împărățește!

Raiu-i blând și plin de bine,
Rău-n el nu se măsoară.
Cât de mare-i cine ține
Diferența singulară?…