arunci ultima piele evazată
cade pe ochii mei și se scurge în stradă

unul din nebunii ăia
care plimbă zmei în parc
o ridică
și o pierde în buzunar alături de celelalte

pietonii cu semafoare la subraț nu au văzut nimic

erai mai ușoară acum

știam că ai să îți iei zborul
spre ancorele tale

aerul va transpira și el
la gânduri de sare

de la o vreme stai prea aproape de geam

conturul umbrei ți se termină în palmele mele

și tu nicăieri