poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-16 | |
În casă băteau razele soarelui de dimineață
și o inconștiență tăcută mi te scotea la suprafață din pătura udă de transpirație. Palidă și goală –lumină rătăcită în vâltori de praf… E vară și microbii au asudat și ei. Stau la umbra ficatului meu străpuns de alcool și de boală. Pe tine te privesc prin ceață cum îmi săruți ochii injectați cu spini. Vreau să ucid, îmi spun. Vreau să mă sinucid și să te trag cu mine în mormânt; să ne-afundăm în cearșafuri albe și să ne lingem sângele ce pică din beregata sfâșiată. Ce frumusețe îngerească! Serafimii!… peste noi!… Privește-i, se coboară, vin din soare!… Nu te apasă pe inimă scânteile din ochii mei?! Tu mă cuprinzi încet în brațe și-ți spun: ,,Te iubesc! Vă iubesc pe toate, îi iubesc pe toți…” Și cât mai pot urî?!… Coboară-n jos, iubito! Alunecă pe sâni –pe două bile… Du-mă-n paradis! Aici m-am plictisit și-n plus îngerii mă apasă pe ochi. Îi voi închide să visez salbe de întuneric și pace. Iluzie și vis ești tu… Hai să plutim în paradis și să ne iubim!… Ne vom mânca proprii copii, cu lapte din râurile Raiului. Acum afundă-mă-n cearșafuri albe și lasă soarele să ne pălească pe-amăndoi… E soarele de dimineață pentru noi… o inserare… E Lumea de Apoi. Dar ia-mă-n brațe! Ne prindem, împreună, de nimic și-l vom urma în zborul său prin stele… Vom fi robi ai plăcerii; plăcerea slugă ne va fi… Dar vreau să te omor, să te afund în noapte. Te vreau a mea, goală și rece, și palidă în roua dimineții! Te vreau albastră… în rochie de verde-de-Paris… să te sărut din cap până-n picioare. Ești iubirea mea moartă!… O să te scot din așternuturile albe. Hai, iubito, nu te teme, zâmbește! Te voi lăsa să te pălești în soare… Și ochii ei albaștri tresăreau sclipiri de-albastru-întuneric… Brațe moi se sting, nu mai au vlagă… Și zâmbetul cel dulce se duce de pe buze, se condensează pe geamul îmbătat de soare. E sufletul tău ce mă privește, strivit de geamul îmbătat de soare… Privești, de dincolo de viață, un om ce s-a-mbătat de soare… Îți mai aduci aminte cearșafurile ude? Noapte bună!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate