poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-14 | |
Singur am adus pământul de dincolo
și, frământându-l cu sângele tău, am creat o materie neagră în care imnurile zeilor s-au pierdut. S-au transformat în praf, iar din cenușa muritorilor, pe care tălpile tale au lăsat urme, eu am făcut adăposturi sufletelor îmbibate în malefic. Și acum, mai mult ca niciodată îmi doresc să strâng stele în pumni și să le arunc în mocirlă, în pământul de dincolo amestrecat cu sângele tău. Vreau să te pierd în infinit, suflete așternut în haos! Vreau să te chem apoi, încărcat de conștiența universală și, la picioarele demonilor să uiți sfânta credință vitală, iar în pulberea cunoașterii absolutului să las îngerii nimicitori să putrezească în jale. Atunci ar însemna ca eu să fiu Dumnezeu și tot eu să fiu însuși Satana; ar însemna eu să fiu acela ce ține secretele universale ascunse în mintea-i nebună de-atâta nimic. Însă eu sunt macheta unui zeu bun și-a altuia rău, și-a unuia bun și rău deodată; sunt însuși destinul, lumina și bezna… -Ca mine mulți alții trăiesc și fiecare-i un univers plin de mistere; toți caută să aducă pământ de dincolo –să îl afle- și, frământându-l cu sânge de zeu, ușor, la ureche-i șoptind, să-l numească…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate