când și-au mutat casa la sine
el a plecat la oraș să se radă
ea a rămas să-i facă semn cu mâna
avea bumerang îl ținea între bete și ie
săgeata a trecut albastră prin părul ei
și s-a dus
(ea ședea dreaptă între maci
a fluturat degetele încet
în ziua aia dormise bine)

el s-a gândit un timp pe canapeaua de pluș
nu va alege zero e prea scurt
nu va putea să înceapă acest drum
sub semnul bumerangului

ea s-a gândit că el se gândește la semn
și-a călcat pe inimă și l-a trimis astfel:
“angoasatule, zi p..a de 3 ori,
până ajungi la frizer!”

*

am plecat
acum am să zic p..a de câte ori vrea p..a mea
gândindu-mă la macii țărăncilor orășenite din lan
maci așezati pe vrejuri viguroase și halucinogene
opium curat pentru dependenții ca mine
ah, ca un cal aș cutreiera acum lanurile în buiestru
ah, ca un cal aș necheza bătând din copita
ce de-aș mai paște maci o să mă tund o să mă rad
tocmai m-a ras
la zero, în p..a mea…

*

te voi aștepta liniștită zise ea tot în gând
nu te voi insela nu te voi trada nu voi dezerta
rade-te bine
el s-a intors la mine
unge-ti teasta cu mir oricat ar costa
am dat 10 ani din viata pe o pereche de coarne de cerb
sunt tanara mai tanara inca acum
te voi astepta gandesc si zic
cal de cal sa-ti asez coarnele pe luciu
iar tu sa boncani ca un apucat
la moartea mea

*

așteaptă-mă cu așteptarea treziei tale
cu armele încărcate sub pat
cu toată armata ta de draci cu dracii tăi toți
vezi că voi veni ca un hercul înveninat de haina-mi
ah, mugetul meu te va alunga ca un bici
ah, moartea ta o vor tropoti toate copitele macilor
voi pulveriza toate cerurile între coarnele mele
arunca-mi semnul iar

*

adică să încing plita să croiesc o clătita lungă
pufoasă fierbinte
pentru serile tale cu tălpile reci
să o întorc pe toate fețele ei credincioase
s-o îndes cu dulceață de trandafiri și nucă pisată
adică să cobor lampa cu gaz rătăcită în pod
să o curăț lună să-i pun fitil nou
în ochiul ferestrei să o aprind
flacara ei prin oglinzi să te cheme?

corabia ta albastră, nebunule
va căuta o stâncă ascuțită

*

mările toate nu-mi pot astâmpăra sorbul setea
uriașul nesaț cu care lampa cu gaz mă atrage
spre tine chiar stinsă fiind
matelot cu spinarea otgonită-s
stihiile toate în mână le țin în pumnu-mi
ușa voi rupe și voi zgudui cu pasul băierile insulei tale
voi veni asurzitor ca mugetul hergheliei lui augias
încă un număr a ras
semnul tău

*

sunt eu acum îți scriu nu zic și nu gândesc
descriu
în primele mele rânduri câte mai știi iubite
ai învățat de groază în drumurile tale
aici este deja iarnă și sănii
sătenii au ieșit la vânătoare de cerbi
atacă în haită, măgarii
zic p..a de 3 ori să-mi treacă de coarnele tale
citesc breton ce ți-aș mai mângâia țeasta cheală
m-aș legăna suspendată între ramuri

când vine poșta la voi aibi grijă
sa nu iei păduchi lați

*

aici iubito degeră caii pe rupte
copitele cad potcovite-n caiele de gheață
poșta un schimb de călduri animale
încălzim păduchii cu schimbul să nu-i pierdem
da, te-aș legăna aș legăna trupul tău între coarnele mele
mă întorc nu gândi nu vorbi scrie-mi iar

până atunci mă rad zero
am briceagul în inimă și citesc semnul tău
bumerang








2006-06-25