departe apele tulburi desfigureaza
desenul malurilor in potop de cuvinte
fara viata se-ncarca iluzia unui sens
fragment din fragmentul necesar
devenirii subiectului in obiect o data
cu diviziunea larvara a nebuniei
intrinseci spiritului atomizat prin
cultura in masa a cartofului pe timp
de razmerita anii nu se ucid ci se
vindeca la lampa istoriei tu si cu mine
acum triplul se evidentiaza si actorul
chiar daca e biciuit reprezinta doar
un binom tertul inclus unii altii se
plimba fara sa cada in timp cu palarii
se catara pe etajele superioare
de-a busilea mananca o felie din timp
si cauta o felie mai mare de spatiu
“proletari din toate tarile uniti-va”
in lupta de clasa cel care se merita nu
merita a irumpe gunoiul collectivism
individualism elitism categorii aproape
de rigoarea inexistentei unui subiect pur
pentru o palma s-au stins lumini si s-au
aprins ruguri tu Doamne daca esti printre noi
cei care nu mai cred vor sa te vada iar
cei care cred se roaga sa nu-ti uite numele
cand ziua devine noapte si inimile nu-si
mai vorbesc ci doar trupurile aranjate mechanic
la expozitia firii secularizate de prezenta
finitului revolutia industriala apologia
conflictului indecis nord vs sud est vs vest
oameni impotriva omului in intreg universal
gand de sfarseala si moarte la ce bun
ma intreb categoriile vor sa separe apele
compacte si linii intregi ne apar ca segmente
in infinit granite construite cu truda de propria
sete
astazi te-am strans adanc intre brate
si ti-am sarutat cuprins de fervoare inima
deschisa palmelor mele ca pe o boare proaspata
in amalgamul eclectic de petice duhnind rece
a mort
astazi ti-am privit altfel sanii care imi
pareau sub razele diminetii doi porumbei
aruncandu-se salbatici sa cuprinda linistea
lumii candizi doi apostoli intru Hristos
cand securile boante dezgroapa ruina proprie
inclusa in denumirea alegorica de om vers
peste revers pentru o rememorare a iluziilor
totale si discursul prapastiei conduce
sufletul haituit dinspre sine cu reala nefiinta
cum nici spiritul ordinii nici ratiunea
nu pot dezvolta coincidenta duhului perpetuu
in oceanul diform al propiei lumi ce se
transcende mereu ca finitudine in
spatiul etern al ireconciliabilei lumini
astazi ti-am inteles mersul sangelui prin brate
strigatul scris in carnea ta dezgolita
maniei dorintei pomilor de a se auzi tineri
sau caruselul nevoilor de tinichea nobila
desfatare a micului in macrocosmosul sau
iar stralucirile fugare ale stelelor pe retina
sinucigasului expus in camera obscura a
unui apartament slinos deschid apetitul
frumosului pentru evadarea din continutul
experiential brut canonizat anii acestia fara
miros duc sufletul pe un rollercoaster spre
senzatiile absconse ale spiritului dublu
oglinda oglinjoara descrie anatomia vulgaritatii
mersului biped o data cu potentialul structural
dedus din fragmentul opus de realitatea conventiei
interpersonale vazut de umbra si sfori roase de
soareci pe theatrum mundi homo homini lupus est
exilul arhitectului lasa demiurgului potop
de idei efemere in evul recent al umanitatii
bolnave de scheme materialist dialectice
nevazatori din toate tarile uniti-va prezentei
hierofane a pseudologosului futurist din
lume prezentei chipului tau plin de ura
cu fata spre apus sinucigasul imi desconspira
vecinul din dreapta alter ego-ul meu cu
imaginea sinelui compusa aleator
din secvente brute de soareci inotand viu
in placenta neagra a liantului alunca spre
dreapta cu sange cu sange cu sange din mizeria
trupului meu vetust
negreala tuturor orizonturilor definibile maine
ucise de o alta pasare calatoare pe cand oamenii
aplaudau frenetic ultima sinucidere transmisa in prime time
luneca temeiurile bunului simt catre zonele obscurelor timpuri
dar minutele se scurg siesi sub picaturi calde din
sangele varsat in avans de Iisus pentru vecinica
cutie a mizeriei socialului postpus liber
iluziilor care se simt cu ochiul si se vad cu
picioarele de-andoaselea ciclurile istoriei cauta
sa refaca inceputul sfarsitului intr-o nonviolenta
convietuire redusa mintal la ecuatii diferentiale
nediferentiate de nici o relatie intersubiectiv controlabila
linistea caselor de beton sfasie imponderabila
tacere la ferestre feti frumosi transgresand
starile de nevroza ale unei legume dezleaga imberbi
misterul vietii la un teleshopping inofensiv cu o
domnisoara alergand libera pe loc de ordinea etica
a lumii fascinanta prin diversiunea cuvintelor
rostite pentru linistea oamenilor la doar noua sute nouazeci si noua
de trepte de mantuirea sufletului la doar noua sute nouazeci si noua
de ori cate noua sute nouazeci si noua de trepte de inima
Domnului cufundata in Soare
……………………………………………………
unii ar iubi steaua in flacari cu privirile fixe intoarse
spre radacinile memoriei nici o speranta nu se intrevede
insa omul mort desi trece zilelor nu zambeste luminii
si ucide pe cei din jur cu tacere vinovata tacere
in care isi asculta pietrele cum rostogolesc departe
cat mai departe in golul ce-l poarta cu sine
furie inchisa in lacrimi
aceasta cronica abstracta a unei morti anuntate demult