Umbra zenitului iscodește-n nadir
un amurg vâscos, în derivă
pasărea Phoenix,
pasărea timp,
zămislește diform
și orele trec în clepsidră.

Am galopat uneori în umbra tăcerii,
Pegasul trece-n statui obosit,
lumina tresaltă-n crucea-nvierii
si ierburi se nasc din trup de-asfințit.

A târziu îmi bate ornicu-n perete
păianjenii țes pânză multicoloră,
în sfere lugubre de asfințit
se-ntorc rătăciți călătorii la proră.