Îmi așezi la picioare ofrandă
sâmburii
să fiu mama lor de suflet,
trasezi de-a dreapta și de-a stânga mea
livezi,
de-a latul îți pui palma,
chitara se zbate-n opreliști.
Aproape static
ce se petrece între noi,
cuvintele se dezbină în alte înțelesuri,
dor asemenea mineritului sub coaste tinere,
unde
utilul, sterilul și fertilul
ne mânjesc pe rând
zilele de luni.
În poale strâng cireșele
cu viermi,
greu mă dezvăț de coșmaruri
în care
presimt
ieșind țiparii cu ochii spre mal.