poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-09 | |
Din secunde am făcute grăunți de nisip.
Cu răbdare le-am adunat, ca într-un nor Picăturile de ploaie, și l-am purtat, sincer ibovnic, Ca daruri: mărgele albastre, cercei covrigei. Clopotul bătea cerul strigând repetat, Ca un pribeag la cerșit, ca un iubit fredonând. Se cutremurau pereții de sticlă și acopereau Ochii care priveau stelele ce făceau De lună risipă. Mi-adun clipele din uitare Și le fac amintiri de Broșe, inele, lanțuri, embleme… Spre a le purta să înfășoare, să reprezinte Simbolizându-mă-n semne prin ere. Trecerea mea și prefacerea lor Sunt căderi de cer, de porumbei, de ape, de lume Sau corăbii, comete, nopți, efemer… Esențe de-a pururi, iluzii sublime. Îți arde în ochi, fără rost, o lumină. Ca într-o viață în ea văd Iubire, faimă, palate, sudoare, suspine Și scrum pretutindeni. Cădere, cine te-ntoarce? De ce mereu reîncepi? Cine are putere? Lumea mea imaginară, suavă Se șterge, se scurge în sticla ta albă… Timpul meu poate fi un viitor Sau un trecut neînceput. Sau nu e. Clipele cad. Eu sunt călăul ce le tai visele. Capetele lor de hidră, însă, se înmulțesc Într-o clepsidră mereu întorcându-se Singură și nefiresc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate