Paralel cu noi zboara gandul gasit ieri
intr-o cochilie de timp pastratoare
de magie cosmica ca la rostirea templului
in ruga monahala cand lacrimile dese
ale ploilor au cugetat nefericire ,
parerile se mai desfac colibri in zarile
asfintite cu luna plina dar sufletul
nu mai crede in pacaleala liniei
orizontului si in impresia emotiei
mentale despre zenit si-si cauta
verticala lasata candva atat de tandru langa
inima noastra , acum cuib pentru ruga
din templele paradisului comic ,
mai vine cand si cand clipa sa ne rataceasca
labirintul dar acum marea-i mare ,
inecati in albastrul ei descoperim culoare
atingatoare de emotie finala...

asa ne vedem ingeri si zburam
mai departe printre vise si culori...!