Ușa scoasă din sărite
Intră neinvitată în piesa de fundal.
Peretele mârâie trezit
De statuia fără membre
Ce se prelinge în alb
Într-o gaură de șoarece.
Soarele a căzut de mult,
Trăznit de ceea ce a văzut,
S-a lovit de-o casă
În pantă,
Apa e și ea deranjată
De nebunii de la etajul 7.
Comentează, înjurând
Pietrele,
Pietrele, lovite in orgoliu,
Zvâcnesc în oameni,
Urlând înfiorate:
„ E numai vina voastră,
Nenorociților,
Pentru ce ni se întâmplă!”