un francez între pereți mucegăiți
o cameră goală
pe un birou un stilou vechi asemenea unui soldat
un soldat care a plecat în război fără stilou
cu gândul că în mâinile lui va ține doar o armă
cu care va ucide alți soldați
oameni nevinovați

în colțul camerei de oaspeți o masă veche de prin anii '70
pe unul din cei patru pereți ai camerei încă nezugravită
un tablou vechi de Picasso plin de praf
în timp ce te apropii de scările ce duc spre podul casei
drept în față te așteaptă un hol imens
pe pereți un tapet vechi
cu podelele negre ca smoala

mi-ai deschis ușa ca unui cerșetor
prima dată m-ai întrebat ceva
eu am uitat să îți răspund
ai întins apoi mâna iar din ochii tăi s-au scurs lacrimi
ai dat în mine ca într-un câine
apoi m-ai întrebat ceva dar eu ți-am întors spatele
te-ai oprit din plâns iar din mâinile tale s-a scurs sânge

eu ți-am întins mâinile mele spre tine
tu mi-ai spus că au miros de fromage
deși ți-am spus de atâtea ori că urăsc brânza
El însă te-a rugat să nu mai vorbești franceza
pentru că El este neamț

nu am încetat niciodată să înțeleg
de ce a trebuit să mă opresc tocmai aici.