O mică stea a răsărit.
Pe cerul negru pistruiat.
Întreaga boltă am privit.
Și parcă era ceva schimbat.
O strălucire îngerească.
Orbea privirea ori și cui.
Oricât și-ar fi dorit ca să privească.
Când te uitai nimica nui.
Dar totuși cineva privea.
Cu sufletul și inimioara blandă.
Singura ce nu se ranea.
O fire atât de simpla și plăpândă.
Destinul ei fusese scris.
Să fie specială.
De aceea îi era permis.
Să vadă steaua nuptială.