Te caut gol prin umbre gânduri,
copacii-s despletiți de întunecare,
crengi bătute de vânt cu soare
zac la pământ printre țurțuri.

Furtuna se abate pe câmpuri
disperată de atâta plictiseală,
irupe spontan și mă doare
că nu va simți aceste rânduri.

Suflul sălbatic cutreieră lanuri
obosește, dă semn de calmare
văzând la pământ o floare
cu ale ei petale în nimburi.

Norii senini, albaștrii pe ceruri,
au apărut duși de o boare
natura îndeamnă la împăcare,
iubiți-vă mult, toate sunt daruri!

În haosul sumbru de atâtea ecouri,
aștept pașii sfioși plini de culoare,
e întuneric, prea multă rumoare,
mă zbat fără liniști pe aceaste ghetouri.